Hedonismul

Hedonismul este un curent filozofic care sustine ca placerea e foarte importanta si ca reprezinta scopul principal al oamenilor. Originea termenului e „hedonismos”, adica placere in limba greaca.

Hedonismul

HEDONISM

Conceptul de baza al gandirii hedoniste este simplu, ca placerea e singurul lucru esential si care ar trebui sa aiba importanta pentru o persoana. Aceasta idee e folosita pentru a evalua o actiune, tinand cont de placerea sau durerea, ce apare ca rezultat al realizarii ei. In principiu, hedonistul incearca sa obtina o placere maxima din ceea ce face. Filozofii britanici Stuart Mill si Jeremy Bentham au aparat teoria etica a utilitarismului, conform careia ar trebui sa infaptuim doar acele actiuni care vizeaza binele comun.

Hedonismul motivational este initiativa lui Jeremy Bentham si are o abordare cantitativa a gandirii hedoniste. Bentham crede ca valoarea placerii poate fi masurata prin prisma cantitatii. Adica valoarea placerii poate fi marita de durata placerii, nu numai de numarul de placeri sau de intensitatea lor.

Bentham sustine ca durerea si placerea sunt factorii motrici ai actiunilor noastre, privind hedonismul referitor la motivele de actiune. Uneori motivatiile hedoniste nu genereaza actiuni hedoniste, iar in cazurile in care genereaza asemenea actiuni, motivatia esueaza conform principiilor hedonismului. „Paradoxul” pe care il suporta hedonismului consta in ideea ca cei motivati in favoarea placerii obtin mai putin decat ar trebui, iar cei motivati contra durerii, obtin mai mult decat le trebuie.

Concluzia este ca hedonismul motivational deriva in motivarea cuiva prin propria-i placere sau durere, incluzand faptul ca e motivat pentru placere si se impotriveste durerii. A fi motivat „pentru” placere si „contra” durerii, e o descriere a filozofiei in termeni de „productie”, adica e o tendinta de producere a placerii si de reducere a durerii, decat de exprimare a acestor lucruri.

Hedonismul normativ este initiativa lui John Stuart Mill, care a preferat o abordare calitativa. El sustine ca exista nivele diferite de placere. Mill spune ca fiintele simple acceseaza mult mai usor placerile usor de obtinut, din moment ce ignora celelalte aspecte ale vietii. Fiintele cele mai elaborate analizeaza problema, de aceea pierd din timpul destinat placerii simple.