dec. 18, 2024 | dezvoltare personala
Respectul este una dintre valorile fundamentale care stă la baza relațiilor sănătoase și armonioase, fie că vorbim despre familie, prieteni, colegi de muncă sau societate în general. Dar ce este mai exact respectul și cum îl putem cultiva în viața de zi cu zi?
Ce înseamnă respectul?
Respectul reprezintă atitudinea prin care recunoaștem valoarea, demnitatea și drepturile celorlalți, indiferent de diferențele dintre noi. Este mai mult decât politețe – este un semn de empatie, acceptare și apreciere față de ceilalți. Respectul poate fi de două tipuri:
- Respectul față de sine – Atunci când ai încredere în tine, îți accepți propriile imperfecțiuni și te valorizezi.
- Respectul față de ceilalți – Atunci când recunoști și apreciezi unicitatea, opiniile și eforturile altor persoane.
De ce este respectul important?
Respectul creează un mediu de încredere, cooperare și înțelegere. În lipsa acestuia, relațiile pot deveni toxice, iar conflictele pot escalada. O societate bazată pe respect încurajează diversitatea, creativitatea și dezvoltarea armonioasă a fiecărui individ.
Cum se poate obține respectul?
1. Respectă-te pe tine însuți
- Începe prin a avea grijă de tine, atât fizic, cât și emoțional.
- Stabilește limite sănătoase și nu accepta să fii tratat cu lipsă de respect.
- Învață să spui „nu” atunci când este necesar și să-ți exprimi nevoile fără teamă.
2. Oferă respect pentru a-l primi
- Fii politicos și tratează-i pe ceilalți cu bunătate, indiferent de statutul sau diferențele lor.
- Ascultă activ – dă dovadă de interes sincer pentru ceea ce spun ceilalți.
- Fii punctual, respectă promisiunile și demonstrează prin fapte că îți pasă.
3. Practică empatia
- Încearcă să înțelegi perspectiva celorlalți, chiar dacă nu ești de acord cu ea.
- Fii răbdător și tolerant față de greșelile altora, așa cum ai dori ca ceilalți să fie față de tine.
4. Fii autentic
- Onestitatea și integritatea sunt esențiale pentru a câștiga respectul celor din jur.
- Nu încerca să fii altcineva pentru a impresiona; oamenii respectă autenticitatea.
5. Recunoaște meritele celorlalți
- Apreciază eforturile și realizările celor din jur, chiar și în lucrurile mici.
- Evită criticile gratuite și oferă feedback constructiv atunci când este necesar.
Cum să îți menții respectul?
Respectul nu este ceva ce se obține o dată pentru totdeauna; el trebuie menținut prin comportamente consecvente. Continuă să fii un exemplu pozitiv, să oferi respect și să-ți păstrezi integritatea, chiar și în situații dificile.
Respectul este o alegere zilnică, o expresie a valorilor noastre interioare. Prin cultivarea acestuia, nu doar că ne îmbunătățim relațiile, ci contribuim și la crearea unei lumi mai bune și mai armonioase. Respectul începe cu fiecare dintre noi – tu cum alegi să-l practici?
iun. 6, 2023 | dezvoltare personala
O viata umana fara un scop este ca o calatorie fara traseu. Calatoria fara repere cu siguranta nu te va duce la locul visurilor tale. Si totul pentru ca un vis fara un plan de implementare cu stabilirea de obiective pe termen scurt si lung va ramane o imagine frumoasa, dar de neatins.
Prin urmare, stabilirea obiectivelor este o parte importanta, fara de care nu va fi posibil sa obtii succes in niciuna dintre sferele vietii. In acest articol te vom ajuta sa-ti dai seama cum sa inveti sa stabilesti obiective si sa le atingi fara sa-ti irosesti potentialul in zadar.
De ce este important sa stabilim obiective
In fiecare zi luam decizii ale caror consecinte ne determina viitorul. Scopul stabilit pentru noi insine formeaza in capul nostru o imagine ideala, pe baza careia facem deja alegerea. Un astfel de filtru va permite sa eliminati imediat toate actiunile inutile, a caror executie nu va duce la obtinerea rezultatului dorit. Daca nu exista un scop, atunci este ca si cum ai pune cap la cap un puzzle, a carui imagine nu o cunoastem. Actionand la intamplare, cu siguranta nu vei putea obtine o imagine frumoasa.
Eficacitatea de a avea un obiectiv clar in viata a fost dovedita de mii de ori prin diverse studii. Unul dintre cele mai revelatoare este studiul din 1979, in timpul caruia a fost realizat un sondaj in randul studentilor de la Harvard Business School. Li s-a cerut sa raspunda la urmatoarea intrebare: isi stabilesc obiective si sunt implicati in elaborarea unui plan pentru a le atinge? Rezultatele sondajului au fost urmatoarele:
- 3% dintre studenti au spus ca si-au stabilit un obiectiv, au notat si elaboreaza un plan pentru implementarea acestuia;
- 13% dintre respondenti si-au stabilit mental un obiectiv, dar nu au considerat necesar sa-l noteze;
- 84% dintre respondenti habar nu aveau ce obiective urmaresc in viata.
Urmatoarea etapa a studiului a fost efectuata dupa 10 ani. Acesti participanti au fost, de asemenea, chestionati despre cariera lor si succesul in afaceri. Rezultatele au fost impresionante:
- Cei 13% care si-au stabilit un obiectiv, dar nu l-au notat au castigat de doua ori mai mult decat cei 84% care nu au considerat necesar sa-si fixeze obiective;
- Cei 3% care isi noteaza obiectivele si isi fac planuri pentru a le atinge castiga de 10 ori mai mult decat ceilalti 97% dintre cei chestionati.
Datele obtinute la finalul studiului demonstreaza cat de important este nu doar stabilirea unui obiectiv, ci si notarea acestuia, precum si conturarea unui plan de actiune pentru implementarea lui. Studentii care au respectat aceasta regula au reusit sa obtina cele mai bune rezultate financiare.
Mai mult, eficacitatea stabilirii obiectivelor nu se limiteaza la sfera monetara. Aceasta abordare va ajuta la obtinerea de rezultate in orice activitate.
Obiectivele ar trebui stabilite atat pe termen lung, cat si pe termen scurt. Sarcinile curente pot sa nu aiba o amploare globala, dar ar trebui, de asemenea, sa fie clar definite si inregistrate. Daca nu va faceti planuri pentru ziua respectiva, atunci, cu o mare probabilitate, toate actiunile voastre vor fi determinate de oameni si circumstante aleatorii. Exista o tentatie mare de a petrece timpul liber in distractia goala – TV, retele sociale etc. Pentru a incepe sa traiesti in mod constient, haideti sa vedem cum sa stabilim obiectivele corect si sa le atingem prin actiuni atent planificate.
Algoritm de stabilire a obiectivelor
Primul pas. Formuleaza un scop. Scopul tau ar trebui sa fie vast, astfel incat realizarea lui sa fie asociata cu implementarea multor sarcini mici. Aceasta abordare este mai eficienta si ofera o motivatie mai buna decat stabilirea multor obiective mici.
Pasul doi. Urmatorul pas este sa iti testezi obiectivul in raport cu criteriile de performanta utilizate in stiinta stabilirii obiectivelor. Cea mai simpla si mai inteleasa metoda de evaluare este oferita de sistemul SMART. Criteriile sunt deja in numele sau:
- Specificitatea. Gandindu-te la obiectivul tau, trebuie sa-ti imaginezi instrumentele pentru a-l atinge. De exemplu, nu „Vreau sa arat mai bine”, ci „Vreau sa slabesc”.
- Masurabil. Scopul nu trebuie sa fie abstract, ar trebui sa fie exprimat in unele unitati de masura. In exemplul nostru, acestea sunt kilograme.
- Atingere. Nu vei atinge un obiectiv care initial nu corespunde capacitatilor tale reale. Continuand exemplul, 5 kg nu se pot pierde in trei zile, cel putin intr-un mod sigur pentru sanatate. Prin urmare, este necesar sa se stabileasca un obiectiv realist.
- Relevanta. Trebuie sa evaluati obiectivul in ceea ce priveste importanta sa in momentul de fata, daca este pe termen scurt, sau in viitor, daca este pe termen lung. Chiar trebuie sa slabesti 5 kg?
- Timp stabilit. Stabilirea unui interval de timp specific pentru atingerea obiectivului iti va permite sa il incepi cat mai repede posibil si, de asemenea, sa creezi motivatie pentru a mentine ritmul stabilit. Fara a uita al treilea punct, am stabilit o perioada de 2 luni pentru obiectivul din exemplul nostru. O astfel de restrictie nu iti va permite sa te relaxezi, dar nu te va obliga sa recurgi la masuri periculoase pentru sanatate.
Pasul trei. Intreaba-te: “a atins cineva inaintea mea obiective similare?” Stabilirea obiectivelor implica includerea automata a gandirii creative dupa stabilirea cursului. Dar este mult mai rational sa analizezi experienta altor oameni decat sa le repeti de unul singur toate greselile.
Pasul patru. Studiaza povestile oamenilor care au atins obiective similare. Contrar credintei populare, cei care invata din greselile altora obtin rezultate pozitive mai repede.
Pasul cinci. Pe baza datelor studiate, intocmeste-ti propriul plan de actiune, care va tine cont de propriile conditii initiale.
Aceasta abordare iti permite sa utilizezi evolutiile altor oameni si, in acelasi timp, le adapteaza in raport cu circumstantele tale. Drept urmare, in procesul de realizare a obiectivului, vei intampina mai putine obstacole.
Ce ne impiedica sa ne atingem obiectivele?
In ciuda importantei stabilirii obiectivelor, aceasta, din pacate, nu este o garantie a succesului. Deci, ce ii impiedica pe oameni sa-si atinga obiectivele?
Procesul de atingere a obiectivului este ca lansarea unei rachete in spatiu. Dupa ce cheia de contact este rotita, racheta ramane inca pe loc pentru ceva timp. Apoi se ridica incet de pe sol si abia apoi incepe brusc sa prinda viteza.
La fel este si cu atingerea obiectivelor. La inceput, trebuie sa depui mult efort, dar practic nu exista niciun rezultat din asta. Apoi, daca continuam sa muncim din greu, exista schimbari subtile in bine. Si numai dupa o perioada suficient de lunga de munca, ne putem bucura de primul succes serios. Si atunci totul este exact invers: cu mai putin efort, suntem din ce in ce mai capabili sa ne dezvoltam activitatile.
Problema marii majoritati a oamenilor este ca renunta la prima etapa, cand trebuie sa depui mult efort fara a obtine niciun rezultat. In aceasta perioada trebuie sa faci un efort asupra ta si sa-ti asumi responsabilitatea pentru viata ta. Daca nu dai vina pe circumstantele si pe oamenii din jurul tau pentru problemele tale, dar continui sa te misti, cu siguranta vei realiza tot ce a fost planificat.
Pentru o motivatie suplimentara in aceasta etapa, va puteti stabili obiective intermediare care pot fi atinse suficient de rapid. Aceste mici victorii iti vor mentine entuziasmul viu si vei avea mai multe sanse sa ajungi la primele rezultate mari.
Acum stii cum sa stabilesti obiectivele corect, asa ca nu ar trebui sa amani acest proces pana la vremuri mai bune. Cu cat un plan este intocmit mai devreme, cu atat mai repede il vei putea implementa, deoarece de acum inainte toate gandurile tale vor fi indreptate catre gasirea oportunitatilor potrivite. Acesta este un alt secret al oamenilor de succes.
dec. 2, 2022 | dezvoltare personala
Omul este o creatura foarte dependenta de pozitia sa sociala si de mediul inconjurator. Datorita nevoii noastre de apropiere de ceilalti, comunicare si interactiune, deja in copilarie dobandim o asemenea categorie de oameni apropiati precum prietenii. Operand cu usurinta pe acest concept si atribuindu-l chiar si doar cunostintelor, nu ne gandim la ce semnificatie are, ce tovarasi cu adevarat buni pot si ar trebui sa fie. Deci cine ne sunt prietenii?
Prietenii sunt, fara indoiala, oameni apropiati ca spirit si interese, care sunt conectati prin viziuni comune despre viata si despre lume si au amintiri comune. Se crede ca un tovaras ar trebui sa fie deschis si dezinteresat, mereu gata sa vina in ajutor, sprijin in cuvinte si fapte.
Prietenie pentru oameni de toate varstele
La diferite varste, cuvantul „prieten” poate avea intelesuri complet diferite. In copilarie, este foarte usor sa dobandesti camarazi si prieteni, chiar si doar in timpul jocurilor comune frecvente cu alti copii. Cum sunt prietenii la gradinita sau la liceu? Sunt doar colegi care pot alerga fericiti prin curte toti impreuna, studiind in aceeasi clasa. Chiar si acelasi desen animat care le place ii poate aduce impreuna. Cu toate acestea, exista prieteni din copilarie a caror relatie nu a fost stricata de ani, circumstante de viata sau destine diferite. Astfel de relatii sunt de obicei cele mai puternice si mai de incredere. In ciuda faptului ca cei doi se pot afla la capetele complet diferite ale scarii sociale, ei sunt inca cei mai buni prieteni si isi spun reciproc cuvantul „frate” fara prejudecati.
Deja in adolescenta, o persoana devine mult mai selectiva si isi determina cu sarguinta cercul social, urmarind cu atentie cine poate fi numit „prieten” si cine nu merita. Cu cat o persoana devine mai in varsta, cu atat ea apreciaza mai mult fiecare minut petrecut in cercul de camarazi. Aceasta distractie va poate ajuta sa va relaxati dupa o saptamana de munca grea, sa va bucurati din belsug si sa va usurati sufletul.
Granitele prieteniei intre adolescenti pot fi extinse semnificativ – nu numai jocurile si teritoriul de interactiune devin comune, ci si gusturile, preferintele muzicale, subcultura. Sunt prieteni care pot impartasi problemele perioadei de tranzitie si greutatile cresterii, neincrezandu-si secretele parintilor. Rudele incearca la nesfarsit sa-i educe si sa-i suprime personalitatea, asa cum i se pare unui tanar. Iar prietenii se dovedesc a fi doar acele persoane cu care impartasesc o nenorocire comuna sau, dimpotriva, dorinta de a iesi in evidenta cat mai stralucitoare. Ei ocupa centrul scenei. Momentul alegerii prietenilor in adolescenta este foarte important, deoarece influenta lor poate fi nelimitata si, din pacate, nu intotdeauna pozitiva.
La varsta adulta, a numi o persoana noua cu conceptul de „prietenul meu” este deja mult mai dificil. Experienta de viata nu permite sa te apropii prea mult de diferiti oameni, nevoi si gusturi in comunicare. Poate fi un numar mare de prieteni sau camarazi, dar prietenii buni si, in plus, cei mai buni, sunt greu de gasit intr-un cerc divers de prieteni.
Feluri de prieteni
In functie de ceea ce uneste doi oameni, ce interese comune au, aspectele vietii, intorsaturile destinului, semnificatiile unui astfel de cuvant ca „prieteni” pot fi complet diferite.
De asemenea, conteaza ce semnificatie pune fiecare individ in astfel de relatii.
De cate tipuri pot fi prietenii?
- Cei mai buni. Fara indoiala, acest cuvant se refera la cei mai apropiati si de incredere oameni care sunt capabili sa citeasca sufletul ca pe o carte deschisa. Prietenii atat de buni sunt extrem de rari. De obicei sunt foarte putini in viata unei persoane, dar raman mult timp, dau stabilitate, bucurie si sprijin, pot fi psihologi personali si ghizi in cautarea aventurilor. Nimeni nu stie cum doi oameni aparent complet diferiti pot fi prieteni buni. Cu toate acestea, in ciuda naturii complexe a acestei conexiuni, ei sunt foarte apreciati si despre care se vorbeste intotdeauna cu caldura si recunostinta.
- Exista prieteni indepartati, cei cu care odata au trait si au comunicat intr-un singur loc, dar apoi soarta i-a despartit in diferite orase si tari. Din pacate, sentimentele devin monotone in timp, incapacitatea de a comunica in acelasi mod ca inainte poate fi distructiva pentru intelegerea reciproca. Cuvantul „prieten” al unei astfel de persoane este adesea numit pur si simplu din obisnuinta.
- Sunt prieteni de familie. Uneori exista prieteni care pot deveni parte din intreaga familie. Sunt tratati ca niste rude, sunt asezati la masa festiva, niciun eveniment nu se poate lipsi de ei. Cel mai adesea, o astfel de persoana a fost initial un prieten al unuia dintre membrii familiei, dar a putut obtine un statut mai semnificativ.
- Sunt prieteni de sex opus. Astfel de prieteni in sensul deplin al cuvantului sunt extrem de rari. Cel mai adesea, un barbat si o femeie sunt legati de relatii de prietenie, in care una dintre parti suprima in mod deliberat incercarile de flirt si apropiere sexuala.
- Prieteni buni. Acestia rar pot fi numiti cei mai buni, dar procentul de incredere in ei este destul de mare. Sunt de mare importanta in viata. Se obisnuieste sa asiste cu ei la diverse evenimente, sa discute in timpul liber. Pot fi colegi de serviciu sau au acelasi hobby.
In ciuda faptului ca o persoana este foarte dependenta de comunicare, nevoia sa de intelegere reciproca si dorinta de a-si dezvalui secretele pot fi limitate, asa ca pur si simplu nu este nevoie de un numar mare de cei mai buni prieteni.
Cum ar trebui sa fie un prieten?
Daca doi oameni sunt gata sa se ajute reciproc in momente dificile, au aceleasi ganduri, sentimente si interese, arata mare grija si incearca sa-si trateze camarazii cu intelegere – pot fi numiti „prieteni”.
Cu o astfel de persoana este usor de inteles de ce este nevoie de prieteni in lume. Dorinta de a fi aproape in durere si bucurie, de a fi extrem de sinceri, simpatie pentru necaz, dorinta de a da mai mult decat de a primi – toate acestea definesc un prieten adevarat. Invidia, grosolania, neincrederea, neintelegerea si cenzura intr-o comunicare atat de apropiata nu ar trebui sa existe. Un prieten trebuie sa-si accepte tovarasul asa cum este si sa primeasca in schimb o relatie reciproca.
iul. 12, 2020 | Spiritualitate
Muzeul Sfanta Sofia din Istanbul redevine moschee
Consiliul de Stat al Turciei a revocat recent un decret guvernamental din 1934 privind statutul celebrului muzeu Sfanta Sofia din Istanbul. Ulterior, presedintele Republicii Turcia, Recep Tayyip Erdogan, a semnat un decret prin care se autoriza posibilitatea inchinarii musulmanilor la moscheea Hagia Sofia. Seful statului turc a solicitat, de asemenea, respectarea deciziei autoritatilor turce si a subliniat ca facilitatea va ramane deschisa reprezentantilor tuturor religiilor si natiunilor. Decizia Turciei de a schimba statutul muzeului Sfanta Sofia a provocat regret si ingrijorare in UNESCO si UE. In acelasi timp, reprezentantii Greciei, Ciprului si Austriei au evaluat extrem de negativ acest fapt.
Moschee din nou, dupa 85 de ani
In data de 10 iulie anul curent, autoritatile turce au decis sa schimbe statutul simbolului epocii de aur a Bizantului – catedrala Sfanta Sofia, monument construit de arhitectii greci Isidor din Milet si Anthemius din Tralles in perioada anilor 532 – 537, la ordinul imparatului roman Justinian I.
In 1453 catedrala Sfanta Sofia a devenit principala moschee (Hagia Sofia) a statului turc, dupa ce Constantinopolul a fost cucerit de Imperiul Otoman, sub conducerea lui Mehmed Cuceritorul. Dupa aproape 500 de ani, la 24 noiembrie 1934, acest reper al Istanbulului a primit statutul de muzeu, in urma unui decret dat sub comanda fondatorului si primului presedinte al Republicii Turcia, Mustafa Kemal Atatürk.
Consiliul de Stat turc a anulat recent decretul, subliniind ca Sfanta Sofia este detinuta ca si moschee in registrul imobiliar al statului. Acest asa zis imobil ar apartine Fundatiei Sultan Mehmet Khan, a carui documentatie a indicat ca fostul muzeu poate fi folosit doar ca moschee.
Ulterior, presedintele Recep Tayyip Erdogan a semnat un decret prin care se autoriza deschiderea moscheii Hagia Sophia pentru inchinare. Liderul turc a amintit ca 435 de biserici si sinagogi sunt situate in Republica Turcia. El a mai subliniat ca Hagia Sofia este mostenirea intregii omeniri, iar usile moscheii vor fi intotdeauna deschise pentru locuitorii Istanbulului dar si pentru straini si reprezentanti ai altor religii.
„Dupa finalizarea masurilor pregatitoare, intentionam sa organizam un serviciu pe 24 iulie la Hagia Sofia. Pe langa schimbarea statutului muzeului, taxa de intrare la muzeul Sfanta Sofia este de asemenea anulata”, a spus Erdogan, adaugand ca transformarea catedralei in moschee va dura aproximativ sase luni.
Numeroase state europene sunt indignate
Fostul muzeu, devenit acum moscheea Hagia Sofia, este un simbol al gloriei Bizantului – aproximativ 130 de tone de aur au fost cheltuite pentru constructia sa. Inaltimea sa este de 55 metri, iar diametrul cupolei de 31 metri. Mai mult de o mie de ani, catedrala a fost cel mai mare templu din lumea crestina. Apoi, acest statut i-a fost luat de Bazilica Sf. Petru din Roma.
In 1985, catedrala a fost recunoscuta drept patrimoniu mondial de Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura. Directorul general UNESCO, Audrey Azoulé, si-a exprimat regretul profund pentru decizia de a schimba statutul muzeului Sfanta Sofia fara un dialog prealabil.
De asemenea, o serie de state de pe continentul european au reactionat negativ la decizia autoritatilor turce. In timp ce Inaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Josep Borrell, si-a exprimat regretul pentru schimbarea statutului unui monument care are o mare valoare simbolica, istorica si universala, reprezentantii Greciei, Ciprului si Austriei au criticat in mod deschis decizia luata de turci.
Ministrul Culturii si Sportului din Grecia, Lina Mendoni, a descris incidentul drept „o provocare deschisa pentru intreaga lume civilizata”. La randul sau, seful Ministerului grec de externe, Nikos Dendias, a numit aceasta decizie o provocare din partea Turciei. Omologul sau cipriot, Nikos Hristodulidis, a declarat ca autoritatile turce si-au incalcat flagrant obligatiile internationale.
dec. 7, 2018 | Spiritualitate
Hedonismul este un curent filozofic care sustine ca placerea e foarte importanta si ca reprezinta scopul principal al oamenilor. Originea termenului e „hedonismos”, adica placere in limba greaca.
HEDONISM
Conceptul de baza al gandirii hedoniste este simplu, ca placerea e singurul lucru esential si care ar trebui sa aiba importanta pentru o persoana. Aceasta idee e folosita pentru a evalua o actiune, tinand cont de placerea sau durerea, ce apare ca rezultat al realizarii ei. In principiu, hedonistul incearca sa obtina o placere maxima din ceea ce face. Filozofii britanici Stuart Mill si Jeremy Bentham au aparat teoria etica a utilitarismului, conform careia ar trebui sa infaptuim doar acele actiuni care vizeaza binele comun.
Hedonismul motivational este initiativa lui Jeremy Bentham si are o abordare cantitativa a gandirii hedoniste. Bentham crede ca valoarea placerii poate fi masurata prin prisma cantitatii. Adica valoarea placerii poate fi marita de durata placerii, nu numai de numarul de placeri sau de intensitatea lor.
Bentham sustine ca durerea si placerea sunt factorii motrici ai actiunilor noastre, privind hedonismul referitor la motivele de actiune. Uneori motivatiile hedoniste nu genereaza actiuni hedoniste, iar in cazurile in care genereaza asemenea actiuni, motivatia esueaza conform principiilor hedonismului. „Paradoxul” pe care il suporta hedonismului consta in ideea ca cei motivati in favoarea placerii obtin mai putin decat ar trebui, iar cei motivati contra durerii, obtin mai mult decat le trebuie.
Concluzia este ca hedonismul motivational deriva in motivarea cuiva prin propria-i placere sau durere, incluzand faptul ca e motivat pentru placere si se impotriveste durerii. A fi motivat „pentru” placere si „contra” durerii, e o descriere a filozofiei in termeni de „productie”, adica e o tendinta de producere a placerii si de reducere a durerii, decat de exprimare a acestor lucruri.
Hedonismul normativ este initiativa lui John Stuart Mill, care a preferat o abordare calitativa. El sustine ca exista nivele diferite de placere. Mill spune ca fiintele simple acceseaza mult mai usor placerile usor de obtinut, din moment ce ignora celelalte aspecte ale vietii. Fiintele cele mai elaborate analizeaza problema, de aceea pierd din timpul destinat placerii simple.
