Brânza maturată – ce este, cum se prepară și ce calități are

Brânza maturată – ce este, cum se prepară și ce calități are

Ce este brânza maturată, acest deliciu cu arome intense

Brânza maturată este un produs lactat care trece printr-un proces controlat de învechire, timp în care își dezvoltă aroma, textura și caracteristicile nutriționale. Aceasta se obține prin menținerea brânzei la temperaturi între 8-16°C și umiditate controlată, perioadă în care enzimele și bacteriile benefice transformă proteinele și grăsimile, oferindu-i un gust intens și o consistență fermă. Procesul poate dura de la câteva săptămâni la câțiva ani, în funcție de tipul de brânză dorit.

Brânza maturată este mai bogată în calciu, are mai puțină lactoză și conține compuși aromatici care îi conferă un gust unic. Datorită valorii sale nutriționale ridicate și aromei complexe, este apreciată atât în gastronomie, cât și ca gustare rafinată.

Cum se prepară brânza maturată?

Acest proces implică mai mulți pași esențiali. Iată cum se face:

1. Selectarea și pregătirea laptelui

  • Se folosește lapte de vacă, oaie, capră sau bivoliță, de preferat crud sau nepasteurizat, pentru a păstra microorganismele naturale.
  • Laptele este încălzit la o temperatură controlată, în funcție de tipul de brânză (de obicei între 30-40°C).

2. Adăugarea cheagului și a culturilor starter

  • Se adaugă culturile starter (bacterii benefice) pentru a începe fermentarea laptelui. Acestea ajută la dezvoltarea aromelor și la coagularea proteinei din lapte (cazeina).
  • Se adaugă cheagul (o enzimă naturală sau vegetală) pentru a coagula laptele, transformându-l într-o masă solidă.

3. Tăierea coagulului

  • După ce laptele s-a coagulat, masa obținută (cașul) este tăiată în bucăți mici cu un cuțit special sau cu un instrument numit „harpă”.
  • Dimensiunea bucăților influențează textura brânzei. Bucățile mici duc la o brânză mai fermă, iar cele mari la una mai moale.

4. Scurgerea zerului

  • Zerul este separat de coagul prin scurgere sau presare. Uneori, masa se încălzește ușor pentru a elimina și mai mult zer.
  • După scurgere, rămâne o masă compactă care începe să capete forma specifică.

5. Modelarea și presarea

Cașul este plasat în forme speciale pentru a-i da forma dorită.
Se aplică o presiune controlată pentru a elimina zerul rămas și pentru a compacta masa.

6. Sărarea

Brânza este sărată fie prin frecarea cu sare, fie prin imersie în saramură. Sarea contribuie la conservarea brânzei, reglează umiditatea și îi influențează gustul.

7. Maturarea (afânarea)

Brânza este lăsată la maturat într-un mediu controlat (temperatură, umiditate și ventilație optimă). Timpul de maturare variază de la câteva săptămâni la câțiva ani, în funcție de tipul de brânză dorit. De exemplu:

  • Brânzeturile cu maturare scurtă (1-3 luni) au un gust mai blând.
  • Brânzeturile cu maturare lungă (peste 6 luni) dezvoltă arome complexe și o textură mai fermă.

8. Întreținerea în timpul maturării

Unele tipuri de brânzeturi sunt rotite periodic, frecate cu sare sau spălate cu soluții speciale (ex. apă cu vin sau bere) pentru a favoriza dezvoltarea crustei și a aromelor.

9. Verificarea și ambalarea

După atingerea maturității dorite, brânza este verificată pentru calitate. Este ambalată în materiale care permit păstrarea prospețimii și aromei.

Brânzeturile maturate, precum parmezanul, cheddarul, gouda sau brânza de burduf maturată, sunt apreciate pentru complexitatea gustului și pot fi utilizate în numeroase rețete sau savurate simple. Procesul poate varia ușor în funcție de tradițiile locale și de specificul fiecărui tip de brânză.

Maturarea (afânarea) – Procesul-cheie pentru brânza maturată

Maturarea este etapa care transformă brânza dintr-un produs simplu, cu gust blând, într-o capodoperă culinară cu arome complexe, texturi unice și caracteristici distincte. În această fază, brânza este depozitată într-un mediu controlat pentru o perioadă de timp care variază de la câteva săptămâni până la câțiva ani. Procesul implică o combinație de reacții biochimice și microbiologice, care conferă produsului final gustul, mirosul, textura și culoarea caracteristice.

Factori care influențează maturarea

  1. Temperatura. Brânzeturile se maturează, de regulă, la temperaturi cuprinse între 8°C și 16°C. Temperaturile mai scăzute încetinesc procesul de maturare, favorizând dezvoltarea aromelor mai subtile. Temperaturile mai ridicate accelerează maturarea, dar pot duce la formarea unor gusturi mai aspre sau neuniforme.
  2. Umiditatea. Nivelul de umiditate din încăperea de maturare este crucial, fiind, de obicei, între 75% și 95%. O umiditate ridicată previne uscarea excesivă a brânzei și favorizează dezvoltarea mucegaiurilor sau bacteriilor de suprafață (în funcție de tipul de brânză, cum ar fi brie sau roquefort). O umiditate mai scăzută este ideală pentru brânzeturile tari, cum ar fi parmezanul sau pecorino.
  3. Ventilația. Fluxul de aer ajută la evaporarea excesului de umiditate și previne acumularea de microorganisme nedorite. Ventilația este importantă pentru a menține un echilibru între dezvoltarea crustei și păstrarea interiorului brânzei.
  4. Durata maturării. Fiecare tip de brânză are un interval optim de maturare.
  • Brânzeturi tinere (1-3 luni): Textură mai moale, gust blând și cremos.
  • Brânzeturi semi-maturate (3-6 luni): Gust mai bogat, textură ușor mai fermă.
  • Brânzeturi maturate (6-12 luni sau mai mult): Aromă intensă, textură fermă sau granulată.

Reacții biochimice și microbiologice în timpul maturării

  1. Descompunerea proteinelor (proteoliza). Enzimele din lapte, din cheag și cele produse de bacterii descompun proteinele (cazeina) în peptide și aminoacizi. Acest proces contribuie la textura finală a brânzei, făcând-o mai cremoasă sau mai sfărâmicioasă, și este responsabil de aromele caracteristice.
  2. Transformarea grăsimilor (lipoliza). Grăsimile sunt descompuse de enzimele bacteriilor în acizi grași liberi, care contribuie la gustul și aroma brânzei. Acizii grași pot produce note de nucă, unt, smântână sau chiar arome mai intense.
  3. Fermentarea lactozei. Lactobacilii și alte bacterii transformă lactoza (zaharul din lapte) în acid lactic, scăzând pH-ul brânzei. Acest mediu acid controlează dezvoltarea microorganismelor și influențează fermitatea texturii.
  4. Dezvoltarea mucegaiurilor și bacteriilor de suprafață. În cazul brânzeturilor cu crustă naturală (cum ar fi camembert, brie, taleggio), bacteriile și mucegaiurile de pe suprafață contribuie la maturarea interioară a brânzei. În brânzeturile cu mucegai interior (cum este gorgonzola sau roquefort), sporii de mucegai sunt adăugați în masă înainte de presare. Aceștia se dezvoltă în timpul maturării, creând textura specifică marmorizată și gustul picant.

Îngrijirea brânzei în timpul maturării

  1. Rotirea brânzei. Brânzeturile sunt întoarse periodic pentru a asigura maturarea uniformă și a preveni acumularea de umiditate pe o anumită parte.
  2. Frecarea cu sare, grăsimi sau soluții speciale. Unele brânzeturi (ex. raclette, comté) sunt frecate cu soluții saline sau lichide aromatice (bere, vin) pentru a controla dezvoltarea crustei și a îmbogăți aroma.
  3. Spălarea suprafeței. Brânzeturile spălate (ex. munster) sunt tratate cu apă sărată sau alte soluții pentru a favoriza dezvoltarea bacteriilor benefice și a evita mucegaiurile nedorite.

Tipuri de maturare în funcție de brânză

  1. Maturare naturală. Brânza este lăsată să se matureze fără intervenții suplimentare, dezvoltând o crustă naturală. Exemple: gouda, gruyere.
  2. Maturare în peșteri sau încăperi tradiționale. Unele brânzeturi, precum roquefort, sunt maturate în peșteri datorită condițiilor naturale de temperatură și umiditate, favorabile dezvoltării aromelor complexe.
  3. Maturare asistată. Se folosesc tehnici moderne pentru a controla cu strictețe factorii de mediu, cum ar fi camere frigorifice dotate cu echipamente speciale.

Rezultatele maturării

  • Aromele devin mai intense, variind de la note dulci, fructate, la arome picante sau afumate.
  • Textura poate fi moale și cremoasă (brânzeturile tinere) sau fermă și granulată (brânzeturile maturate îndelung).
  • Culoarea se schimbă, devenind mai intensă, iar crusta capătă un aspect specific (natural, spălat, cerat sau acoperit cu mucegai).

Maturarea este o artă și o știință care necesită experiență și atenție la detalii, dar rezultatul final este o brânză cu caracteristici deosebite, apreciată de iubitorii de gusturi rafinate.

Brânza maturată se obține doar în condiții de mediu stricte

Dacă este păstrată la temperaturi cuprinse între 8°C și 16°C, brânza nu se strică, ci, dimpotrivă, aceste condiții favorizează procesul natural de maturare. Acest lucru este posibil datorită mai multor factori care controlează și stabilizează brânza în timpul maturării:

  1. Controlul microorganismelor benefice. Culturile starter adăugate în timpul procesului de fabricare (lactobacili, streptococi, penicili etc.) sunt microorganisme benefice care domină mediul brânzei. Ele împiedică dezvoltarea bacteriilor dăunătoare și a mucegaiurilor nedorite. Mediul acid (creat de bacteriile care transformă lactoza în acid lactic) inhibă creșterea microorganismelor care ar putea altera brânza.
  2. Temperatura joasă încetinește degradarea. Temperatura cuprinsă între 8°C și 16°C este suficient de scăzută pentru a încetini reacțiile chimice și activitatea enzimatică excesivă, dar suficient de ridicată pentru a permite maturarea lentă și controlată. La temperaturi mai mari de 16°C, riscul de alterare crește, deoarece bacteriile dăunătoare devin mai active.
  3. Controlul umidității. Nivelul de umiditate din camerele de maturare este menținut între 75% și 95%, ceea ce previne uscarea excesivă a brânzei și permite maturarea corespunzătoare. O umiditate bine controlată ajută la dezvoltarea crustei și la păstrarea integrității interioare a brânzei.
  4. Protecția oferită de coajă sau mucegai. În timpul maturării, multe brânzeturi dezvoltă o crustă naturală sau sunt acoperite cu mucegaiuri benefice (ex. brânzeturile cu mucegai albastru sau alb, precum brie și roquefort). Această crustă acționează ca o barieră care protejează interiorul brânzei de contaminare.
  5. Sărurile din brânză. Brânza este sărată înainte de maturare, fie prin imersie în saramură, fie prin frecarea cu sare. Sarea ajută la conservare, inhibând dezvoltarea bacteriilor dăunătoare și contribuind la deshidratarea brânzei, ceea ce îi prelungește durata de viață.

Mediul controlat (temperatură, umiditate, ventilație) este conceput special pentru a permite dezvoltarea proceselor dorite și a preveni alterarea. Maturarea este, de fapt, o metodă de conservare naturală, unde microorganismele benefice și reacțiile chimice protejează produsul.
Dacă brânza ar fi păstrată în condiții necontrolate (fără controlul temperaturii, umidității și ventilației), ar exista riscul să se altereze. Totuși, camerele de maturare moderne sau tradiționale (ex. peșterile pentru brânzeturi precum roquefort) sunt special proiectate pentru a menține condițiile optime. Astfel, maturarea nu doar că previne alterarea, ci și îmbogățește gustul și textura brânzei.

De ce se strică brânza la 10-15°C în condiții obișnuite

  1. Lipsa controlului umidității. Într-un mediu cu umiditate crescută (ex. într-o pivniță sau un spațiu neventilat), suprafața brânzei poate reține prea multă umiditate. Acest lucru favorizează dezvoltarea mucegaiurilor nedorite sau chiar a bacteriilor care cauzează mirosuri și gusturi neplăcute. Dacă umiditatea este prea scăzută, brânza se poate usca excesiv, ceea ce afectează textura și aroma.
  2. Lipsa ventilației. În camerele de maturare, fluxul de aer este controlat pentru a preveni acumularea de umiditate pe suprafața brânzei și pentru a evita proliferarea bacteriilor dăunătoare. Într-un spațiu obișnuit (dulap, cămară), lipsa unei ventilații adecvate duce la dezvoltarea unor mirosuri neplăcute și a condițiilor favorabile alterării.
  3. Expunerea la contaminanți. În afara unui mediu de maturare controlat, brânza poate intra în contact cu spori de mucegai sau bacterii din aer. Acestea nu sunt aceleași microorganisme benefice folosite în producția brânzei și pot cauza alterarea.
  4. Tipul de brânză. Brânzeturile proaspete (ex. brânza de vaci, mozzarella, ricotta) sunt mai sensibile și necesită temperaturi mai scăzute pentru a preveni deteriorarea. Brânzeturile maturate (ex. cheddar, gouda, parmezan) sunt mai rezistente, dar și ele pot dezvolta defecte dacă nu sunt păstrate în condiții optime.

Cum poți preveni alterarea brânzei la 10-15°C

Dacă nu ai posibilitatea de a păstra brânza la frigider, iată câteva soluții care pot ajuta la conservarea ei:

  1. Ambalarea corectă. Folosește hârtie cerată sau hârtie specială pentru brânzeturi, care permite brânzei să „respire”. Evită folia de plastic, deoarece reține umiditatea și favorizează mucegaiul. Dacă brânza începe să dezvolte o crustă uscată, o poți înfășura într-o cârpă umezită ușor cu apă sărată.
  2. Controlul umidității. Într-un spațiu de depozitare la 10-15°C, asigură-te că umiditatea nu depășește 75-80%. Dacă este prea umed, poți folosi un recipient deschis cu sare (pentru a absorbi excesul de umiditate) sau un desicant alimentar.
  3. Ventilația. Depozitează brânza într-un loc bine ventilat, cum ar fi o cămară aerisită. Fluxul de aer previne acumularea de umiditate și dezvoltarea mucegaiurilor dăunătoare.
  4. Verificare regulată. Verifică brânza la câteva zile. Dacă observi pete de mucegai la suprafață, acestea pot fi îndepărtate prin răzuire sau spălare cu apă sărată (dacă brânza permite acest lucru, cum ar fi în cazul brânzeturilor tari).
  5. Tipul de recipient. Dacă ai un recipient ventilat (de exemplu, o cutie specială pentru brânzeturi), folosește-l pentru a controla mai bine condițiile.

Cum se poate păstra brânza într-o cămară răcoroasă fără să se strice

Păstrarea brânzei într-o cămară la 10-15°C fără ca aceasta să se strice este posibilă, dar necesită atenție la mai mulți factori precum umiditatea, ventilația, ambalarea și protecția împotriva contaminanților. Iată cum poți crea condiții controlate pentru a prelungi viața brânzei:

1. Controlul umidității. Umiditatea este esențială pentru a evita uscarea excesivă a brânzei sau apariția mucegaiurilor dăunătoare. Ideal este să menții un nivel de 75-85% umiditate relativă. Cum controlezi umiditatea în cămară:

  • Recipient ventilat: Folosește o cutie specială pentru brânză cu un capac ventilat sau o ladă perforată care permite circulația aerului.
  • Absorbante de umiditate: Dacă umiditatea din cămară este prea mare, poți pune în apropierea brânzei un recipient cu sare, orez sau desicanți alimentari pentru a absorbi excesul de umiditate.
  • Cârpe umede: Dacă umiditatea este prea scăzută, înfășoară brânza în cârpe din bumbac umezite cu apă sărată (concentrație de 5% sare). Cârpa trebuie spălată și umezită din nou la câteva zile.
  • Hârtie specială pentru brânzeturi: Aceasta permite schimbul de aer și ajută la menținerea unui nivel constant de umiditate în jurul brânzei.

2. Ventilația cămării. Aerul stagnant favorizează apariția mirosurilor neplăcute și a bacteriilor dăunătoare. Cum îmbunătățești ventilația:

  • Poziționează brânza într-un loc bine aerisit: Așaz-o pe un raft care nu este lipit de pereți sau în zone unde aerul circulă bine.
  • Deschide cămara periodic: Dacă spațiul nu are o ventilație naturală, deschide ușa sau o fereastră câteva ore pe zi pentru a permite schimbul de aer.

3. Ambalarea corectă. Ambalarea brânzei ajută la prevenirea uscării și la protecția împotriva contaminanților, dar trebuie să permită și „respirația” brânzei. Cele mai bune opțiuni:

  • Hârtie cerată sau pentru brânzeturi: Este cea mai bună alegere pentru că permite schimbul de aer, împiedicând acumularea condensului și formarea mucegaiului.
  • Cutii de stocare: Folosește cutii alimentare perforate sau cu capac ușor deschis, care permit brânzei să „respire”, dar o protejează de contaminanți.
  • Evită folia de plastic: Aceasta reține umiditatea și poate duce la dezvoltarea mucegaiurilor dăunătoare.

4. Alegerea raftului și poziționarea. Păstrează brânza pe un raft curat, la o distanță de alte produse alimentare care ar putea să o contamineze. Sfaturi:

  • Tăblițe de lemn sau bambus: Acestea absorb umezeala în exces și previn acumularea condensului. Evită tăvițele metalice sau din plastic care rețin umezeala.
  • Straturi de hârtie de copt: Dacă păstrezi mai multe brânzeturi împreună, separă-le cu hârtie de copt pentru a evita transferul de mirosuri sau bacterii între ele.

5. Verificare regulată și întreținere. Brânza trebuie verificată periodic pentru a preveni acumularea de mucegai dăunător sau uscarea excesivă. Ce trebuie să faci:

  • Îndepărtează mucegaiul: Dacă apar pete de mucegai la suprafață, răzuiește-le cu un cuțit curat sau șterge brânza cu o cârpă înmuiată în saramură (5% soluție salină).
  • Reambalează periodic: Schimbă hârtia de ambalare la câteva zile pentru a preveni acumularea de condens.
  • Monitorizează umiditatea și temperatura: Poți folosi un higrometru și un termometru pentru a verifica dacă condițiile din cămară sunt constante.

6. Tipuri de brânză și durata de păstrare. Unele tipuri de brânză sunt mai rezistente la depozitare decât altele.

  • Brânzeturi tari (parmezan, pecorino, cheddar): Acestea pot fi păstrate mai ușor, deoarece au un conținut mai scăzut de apă și sunt mai puțin predispuse la alterare.
  • Brânzeturi semi-tari (gouda, edam): Necesită mai multă atenție pentru a preveni uscarea excesivă.
  • Brânzeturi moi sau proaspete (telemea, mozzarella): Sunt mai perisabile și trebuie consumate mai repede, chiar și la temperaturi optime.

7. Utilizarea unei mini-camere de maturare improvizate. Dacă vrei să creezi condiții optime, poți improviza o cameră de maturare într-un recipient:

  • Ia un recipient de plastic mare cu capac.
  • Pune un strat de sare grosieră pe fundul recipientului (pentru a absorbi umiditatea excesivă).
  • Așază un grătar deasupra sării, astfel încât brânza să nu atingă direct sarea.
  • Fă câteva găuri în capacul recipientului pentru a permite circulația aerului.
  • Monitorizează periodic umiditatea și temperatura cu un higrometru/termometru plasat în interior.

Păstrarea brânzei într-o cămară răcoroasă este posibilă, dar implică controlul atent al umidității, ventilației și ambalajului. Investiția într-un termometru și un higrometru accesibil îți poate ușura mult procesul, iar o cutie specială pentru brânzeturi sau o mini-cameră de maturare improvizată poate ajuta la prelungirea duratei de viață a brânzei.

Brânza maturată – caracteristici nutriționale

Brânza maturată și brânza proaspătă (nematurată) diferă din punct de vedere nutrițional datorită proceselor biochimice care au loc în timpul maturării. Aceste procese includ descompunerea proteinelor, grăsimilor și lactozei, precum și dezvoltarea unor compuși aromatici care influențează textura, gustul și valoarea nutrițională. Iată diferențele esențiale:

1. Conținut de proteine

  • La brânza maturată proteinele sunt parțial hidrolizate (descompuse) în peptide mai mici și aminoacizi liberi, ceea ce face ca proteinele să fie mai ușor digerabile. În timpul maturării, conținutul total de proteine rămâne relativ constant, dar calitatea acestora se îmbunătățește din punct de vedere al biodisponibilității. Unele brânzeturi maturate pot conține compuși bioactivi care au efecte benefice asupra sănătății, cum ar fi proprietăți antioxidante sau efecte antiinflamatorii.
  • La brânza proaspătă proteinele sunt prezente sub formă intactă, iar procesul digestiv trebuie să le descompună complet în aminoacizi, ceea ce necesită mai multă energie.

2. Conținut de grăsimi

  • La brânza maturată, grăsimile sunt parțial descompuse în acizi grași liberi și alte substanțe aromatice. Acești compuși contribuie la aroma specifică a brânzei maturate. Acizii grași liberi sunt mai ușor absorbabili și pot avea un impact pozitiv asupra metabolismului. Unele brânzeturi maturate pot avea un conținut mai mare de colesterol datorită modificărilor care apar în lipide.
  • La brânza proaspătă grăsimile rămân în mare parte intacte, iar digestia lor necesită mai multă activitate enzimatică.

3. Conținut de lactoză

  • La brânza maturată, lactaza (enzima naturală din lapte) este aproape complet eliminată în timpul maturării, deoarece bacteriile benefice o transformă în acid lactic. Brânza maturată este adesea tolerată de persoanele cu intoleranță la lactoză, deoarece conținutul de lactoză este foarte scăzut sau chiar inexistent.
  • La brânza proaspătă, conținutul de lactoză este semnificativ mai mare, deoarece bacteriile nu au avut timp să o transforme complet. Este mai greu de digerat pentru persoanele intolerante la lactoză.

4. Valoarea energetică

  • Brânza maturată tinde să aibă un conținut caloric mai mare, deoarece conținutul de apă scade în timpul maturării, ceea ce face ca nutrienții să fie mai concentrați. Brânza maturată este mai densă din punct de vedere nutrițional.
  • Brânza proaspătă are un conținut mai mare de apă, ceea ce o face mai puțin calorică per gram.

5. Conținut de minerale

  • Brânza maturată: Conținutul de minerale precum calciu, fosfor și sodiu este mai concentrat datorită pierderii de apă în timpul maturării. Calciul din brânza maturată este adesea mai biodisponibil datorită pH-ului scăzut și descompunerii altor compuși care pot lega calciul.
  • Brânza proaspătă: Conține o cantitate mai mare de apă, ceea ce diluează conținutul de minerale.

6. Conținut de sodiu

  • Brânza maturată are, de obicei, un conținut de sodiu mai mare decât brânza proaspătă, deoarece sarea joacă un rol important în procesul de maturare, fiind adăugată pentru conservare și aromă.
  • Brânza proaspătă are conținutul de sodiu este mai redus, ceea ce o face o opțiune mai bună pentru persoanele care trebuie să limiteze aportul de sare.

7. Gust și aromă

  • Brânza maturată conține o gamă mai complexă de arome datorită compușilor formați în timpul maturării (aminoacizi, acizi grași, cetone, esteri, etc.). Gustul este mai intens și mai bogat.
  • Brânza proaspătă are un gust mai neutru, mai „lăptos”, fără aromele complexe dezvoltate în timpul maturării.

8. Conținut de bacterii benefice

  • Brânza maturată conține un număr mai mare de bacterii benefice (probiotice) care pot îmbunătăți sănătatea intestinală, în funcție de tipul de brânză.
  • Brânza proaspătă este mai puțin bogată în bacterii benefice, deoarece nu a trecut printr-un proces lung de fermentare.

În concluzie

  • Brânza maturată este mai bogată în arome, nutrienți concentrați și compuși ușor digerabili. Este o opțiune excelentă pentru cei care caută un produs cu o valoare nutrițională mai mare și mai ușor de digerat (inclusiv pentru cei cu intoleranță la lactoză).
  • Brânza proaspătă este mai hidratantă, mai puțin calorică și mai potrivită pentru persoanele care doresc un produs mai ușor și mai sărac în sodiu.

Arta maturării brânzei – secretul gustului perfect

Brânza maturată este rezultatul unui proces de învechire în care brânza proaspătă este păstrată în condiții speciale pentru a-i îmbunătăți textura și aroma. Maturarea se face într-un mediu controlat, unde temperatura și umiditatea favorizează dezvoltarea enzimelor și bacteriilor benefice. Acestea descompun proteinele și grăsimile, creând arome intense și o consistență specifică, de la cremoasă la sfărâmicioasă.

Brânzeturile maturate, precum cheddar, parmezan sau gouda, sunt mai concentrate în nutrienți, având un conținut ridicat de calciu și proteine. De asemenea, fiind sărace în lactoză, sunt mai ușor de digerat. Gustul lor complex le face ideale pentru platouri rafinate, preparate culinare sofisticate sau pur și simplu pentru a fi savurate alături de un vin bun.

Avantaje și caracteristici ale rulourilor exterioare

Avantaje și caracteristici ale rulourilor exterioare

Rulourile exterioare de la ferestre sunt una dintre cele mai fiabile modalitati de a proteja locuinta impotriva intrusilor de la intrarea in cladire. In plus, rulourile exterioare de fatada nu strica aspectul cladirii si pot servi si ca mijloc de protectie impotriva patrunderii luminii solare stralucitoare in incinta locuintei.

Aceasta multifunctionalitate face ca rulourile exterioare de fatada sa fie o metoda populara si tot mai solicitata de protectie externa a deschiderilor ferestrelor. In plus, astfel de rulouri exterioare din aluminiu pot fi instalate la usi, oferind un nivel suplimentar de rezistenta la efractie la usile de intrare. De asemenea, exista chiar modele cu declansare automata, acestea fiind extrem de convenabile si usor de utilizat atunci cand sunt echipate cu sisteme de deschidere si inchidere prin telecomanda.

Rulourile exterioare pot fi numite o optiune de protectie mai reusita si mai fiabila decat grilele metalice instalate pe ferestre. Dar care sunt principalele avantaje ale unor astfel de dispozitive de protectie? Se pot distinge urmatoarele caracteristici pozitive care disting rulourile exterioare de protectie montate la ferestre:

  1. In plus fata de faptul ca, atunci cand sunt inchise, impiedica patrunderea intrusilor in cladiri, spre deosebire de gratare, nu va permite, de asemenea, sa priveasca cineva in interiorul camerei. Aceasta joaca, de asemenea, un rol important ca masura de protectie impotriva hotilor si vandalilor.
  2. Rulourile exterioare de pe ferestre pot fi deschise usor si convenabil. Daca grilajul sudat strica uneori aspectul de la fereastra, atunci rulourile deschise nu interfereaza in niciun fel cu decorul spatiului exterior. Acest lucru este valabil mai ales pentru casele din zona rurala, unde un peisaj frumos poate fi amplasat in exteriorul ferestrelor.
  3. Exista o selectie semnificativa de rulouri exterioare de protectie in functie de aspectul lor. Puteti alege intotdeauna rulouri de protectie potrivite pentru un anumit specific arhitectural si stil de fatada. Rulourile exterioare selectate corect vor arata armonios si estetic placut pe fundalul decorului peretilor, ferestrelor, usilor sau balcoanelor.
  4. Noaptea, cu rulourile exterioare usor deschise, puteti deschide ferestrele. Acest lucru va oferi atat protectie impotriva privirilor și patrunderilor externe, cat si capacitatea de a ventila camera. Aceasta oportunitate este deosebit de importanta in sezonul cald de vara.
  5. Rulourile exterioare metalice de protectie solara nu sunt supuse la o degradare rapida. Acest lucru este facilitat de utilizarea compozitiilor speciale de acoperire cu pulbere, care pot fi utilizate pentru acoperirea suprafetelor metalice. Datorita acestui fapt, produsul arata ca nou foarte mult timp.

Pentru ferestrele termopane care sunt suficient de mari pentru a fi considerate panoramice, pot fi instalate rulouri exterioare cu canaturi rabatabile. Acest lucru reduce stresul asupra elementelor de fixare (copertine si balamale) si, de asemenea, mareste estetica dispozitivului in sine, care va fi redus vizual pe fundalul unui perete sau unei fereastre.

In concluzie, exista o serie de parametri extrem de avantajosi, datorita carora, astazi, rulourile exterioare sunt utilizate din ce in ce mai des pentru amenajarea proprietatilor private, apartamentelor de la parter, vitrinelor magazinelor, precum si altor utilizari.

Cultivarea cimbrului la ghiveci

Cultivarea cimbrului la ghiveci

O planta des intalnita in gradinile romanilor, cimbrul este apreciat pentru gustul si parfumul sau minunat. Este o planta perena cu frunzis vesnic verde pe care o puteti pastra multi ani. Apartine familiei Liamaceae, din care mai fac parte menta, busuiocul sau lavanda. In mijlocul naturii creste in mod natural pe terenuri uscate, fierbinti si stancoase.

Cimbrul este antiviral si alunga tantarii

Este o planta aromatica utilizata pe scara larga in bucataria mediteraneana. Se consuma in general uscat, pentru a aroma carnea la gratar, la tava, pestele, umpluturile de tot felul si legumele de vara. Frunzele sale sunt bogate in uleiuri esentiale cunoscute pentru proprietatile lor antiseptice, digestive si antivirale.

Cimbrul respinge multe insecte precum mustele si tantarii. Florile sale, extrem de melifere, atrag albinele si alte insecte polenizatoare. Cimbrul este o planta foarte robusta, care rezista bine la frig si inghet, atat timp cat nu se afla in sol umed.

Plantarea si ingrijirea cimbrului in ghiveci

Cimbrul se teme de excesul de apa. Prin urmare, in ghivece este esential sa-l asezati pe un strat consistent de pietricele, ca agent de drenare, si mai ales sa nu lasati apa sa stagneze in farfuriile ghivecelor. Folositi un substrat special de ghiveci, bogat in substante nutritive. Lasati intotdeauna solul sa se usuce intre udari. Vara, pe vreme calda, daca doriti sa cresteti cimbru la ghiveci, udarea in fiecare zi sau chiar de doua ori pe zi va fi, fara indoiala, obligatorie.

Aplicarea ingrasamintelor nu este necesara. Odata plantat, cimbrul necesita foarte putina intretinere. Trebuie doar sa il taiati (de preferinta la inceputul primaverii) pentru a pastra un port compact si a promova ramificarea.

Poate fi recoltat tot timpul anului, deoarece frunzele sale sunt persistente, recomandandu-se recoltarea in timpul infloririi, deoarece atunci este cel mai parfumat. Odata recoltat, procedati la uscare imediata. Pentru a face acest lucru, clatiti tulpinile cu apa pentru a indeparta praful, colectati-le si lasati-le sa se usuce intr-un loc uscat si bine ventilat. Retineti faptul ca este posibil sa il congelati daca doriti sa-l pastrati pentru o lunga perioada de timp.

Decorarea bradului de Craciun

Decorarea bradului de Craciun

Verde, albastrul, alb sau exotic – este timpul sa va ganditi deja cum va arata bradul de Craciun pentru noul an 2022 si cum sa-l decorati cel mai bine. Iar daca gandul va duce la tone de beteala si o stea pe varful acestuia – uitati-l, totul e de domeniul trecutului. Anul 2022 bate la usa, este timpul sa va familiarizati cu tendintele moderne. Iata cateva sfaturi si trucuri despre cum sa decorati un brad de Craciun natural sau artificial pentru a face sa para elegant si la moda.

Primul pas – alegeti o culoare pentru brazi de Craciun

decoratiuni brad craciun

Mai intai, alegeti o schema de culori in care doriti ca bradul dvs. sa fie decorat. Tonurile de culori ar trebui sa corespunda cel putin interiorului general al camerei in care este plasat bradul de Craciun si, cel mult, designului intregii locuinte. In ceea ce priveste arborele in sine, regula de baza este urmatoarea: alegem o culoare principala, fixam o a doua culoare pentru accentele ce subliniaza detaliile si adaugam sclipici – auriu sau argintiu, daca acest lucru este dorit. Rosu si auriu sau rosu si verde sunt combinatii de culori clasice, atemporale, dar exista si alte optiuni.

Favorita anului trecut – culoarea alba – este inca relevanta, dar acum se adauga argintiu compozitiei. Puteti alege una dintre aceste culori ca baza sau le puteti combina. Bradul de Craciun artificial alb stralucitor este potrivit pentru interioare discrete in stil scandinav sau minimalist. In acest caz, veti avea nevoie de o beteala alba, nu foarte stralucitoare.

Jucariile vor fi, de asemenea, in culori reci (nu este recomandat sa le combinati cu cele calde) – albastru deschis, cenusiu, in general, culori pastelate cu tendinta spre frig. Acordati atentie urmatoarelor game: alb-bej, violet-albastru, vernil-verde. Cat despre rosu, cea mai traditionala culoare de Craciun, exista o dezbatere. Principalul argument al oponentilor sai este ca 2022 este anul Bivolului Alb de Metal si fiecare taur care se respecta ar trebui sa fie furios la vederea acestei culori.

Pasul doi – decideti asupra compozitiei

Veti fi surprins, dar se dovedeste ca exista anumiti algoritmi pentru decorarea unui brad artificial de Craciun, subordonati schemelor literalmente verificate geometric. Modul inelar de a decora bradul este mai aproape de clasicii familiari tuturor, deci nu necesita multa munca. Este simplu – agatam globulete sau alte jucarii cu propriile maini, cele mai mari in partea de jos, cele mai mici mai aproape de varful pomului, iar in cerc completam totul cu ghirlande sau beteala.

La modul spiralat de decorare a bradului de Craciun incepem cu ghirlande sau panglici, le aranjam in spirala de sus in jos. In acest sens, adaugam jucariile astfel incat cele de aceeasi culoare sa reprezinte o spirala. Pentru fiecare, alegem o noua nuanta, este important doar sa fie combinata cu cea precedenta. Puteti decora intr-o singura culoare, apoi puteti incerca sa schimbati forma si aspectul jucariilor.

Tendintele cheie prezentate la recentul eveniment „Christmasworld 2021-2022” sunt destul de calme. Principala tema a expozitiei a fost „Afaceri de familie”. Organizatorii au dorit sa reaminteasca faptul ca lumea din jur se schimba, se complica, dar nu exista nimic mai valoros decat familia.

Varuirea de primavara a pomilor din gradina

Varuirea de primavara a pomilor din gradina

Pomii fructiferi din gradina asteapta ingrijirea si atentia proprietarilor inca de primavara devreme. In martie sau inceputul lunii aprilie, odata cu aparitia zilelor calde cu temperaturi pozitive, pomii fructiferi sunt varuiti de gradinari.

Varuirea pomilor nu se face doar pentru estetica

Multi oameni cred ca varuiesc copacii pentru frumusete, iar trunchiurile albe ale pomilor din gradina arata elegant. Cu toate acestea, varuirea copacilor nu se efectueaza deloc in scopuri estetice, ci pentru a proteja scoarta pomilor fructiferi deoarece, la fel ca pielea, aceasta apara tesuturile interioare ale copacului.

La inceputul primaverii, trunchiurile inchise la culoare ale copacilor pot deveni foarte fierbinti de la razele arzatoare de soare, deoarece nu sunt umbrite de frunze. Arsurile de la soare pot afecta scoarta copacilor, in timp aparand fisuri pe ea. Culoarea alba va reflecta razele calduroase ale soarelui, impiedicand scoarta sa se supraincalzeasca, aceasta fiind un ecran protector excelent impotriva arsurilor.

In plus, varuirea pomilor este o procedura excelenta pentru dezinfectarea scoartei de pe trunchiuri, toti daunatorii si larvele pastrate in crapaturile sale fiind distruse. De asemenea, copacii varuiti nu vor fi acoperiti cu licheni, iar ciupercile nu vor putea creste pe ei.

Pregatirea solutiei pentru varuirea pomilor

Pentru a varui copacii, trebuie sa pregatiti un amestec de apa cu var. Magazinele de profil vand solutii gata preparate pentru varuirea copacilor, ce trebuie doar diluate cu apa, dar daca nu gasiti un amestec special sau vopsea speciala pentru varuirea copacilor, cumparati var stins sub forma de pasta si sulfat de cupru (cunoscut si sub numele de piatra vanata).

Sulfatul de cupru este adaugat la solutia de var ca si dezinfectant, pentru a proteja impotriva aparitiei ciupercilor si a degradarii lemnului. Sulfatul de cupru arata frumos sub forma unor cristale albastre stralucitoare. In ciuda aspectului sau atractiv, trebuie sa lucrati cu manusi de protectie si ochelari pentru a preveni atingerea substantei pe piele sau ochi.

Pentru a pregati o solutie optima pentru varuirea copacilor, se toarna mai intai aproximativ un litru de apa calda intr-un recipient mic si se dilueaza in el o lingura de sulfat de cupru. Apoi adaugati un kilogram de pasta de var stins si amestecati bine.

Solutia pentru varuirea copacilor nu trebuie sa fie nici prea groasa dar nici apoasa, astfel incat varuirea sa nu se scurga repede pe scoarta, ci sa se aseze uniform pe scoarta si, in acelasi timp, sa patrunda in cele mai mici fisuri. Puteti adauga argila sau gunoi de grajd proaspat pentru a ingrosa solutia. Trebuie sa varuiti toate culturile din gradina, indiferent de varsta – meri, peri, pruni, ciresi si alti pomi sau chiar si arbusti fructiferi.

Igienizarea locuintei si bunurilor cu ajutorul dezinfectantului de suprafete

Igienizarea locuintei si bunurilor cu ajutorul dezinfectantului de suprafete

Pentru a se proteja pe ei si pe cei dragi de infectarea cu noul coronavirus, oamenii au fost sfatuiti sa ramana acasa, iar curatarea si dezinfectarea lucrurilor si dispozitivelor electronice din locuinta este foarte importanta. Intrucat acest coronavirus poate supravietui pe diferite suprafete destul de mult timp, trebuie sa stim ce fel de dezinfectanti il pot distruge si ce masuri ar trebui luate pentru a mentine curatenia.

igienizare

Igienizarea locuintei si bunurilor

Primul lucru ce trebuie inteles este ca dezinfectarea si curatarea sunt doua lucruri diferite. Institutiile de combatere si prevenire a bolilor din toate tarile Uniunii Europene recomanda efectuarea ambelor preventiv, chiar daca nimeni din familie nu este infectat.

Curatarea presupune pregatirea suprafetelor impotriva contaminarii. Dezinfectarea inseamna distrugerea agentilor patogeni cu ajutorul dezinfectantilor de suprafete. Ambele procese sunt recomandate sa fie efectuate zilnic, atunci cand cineva (sau ceva) pleaca sau soseste in locuinta.

A va infecta de la o persoana este mult mai usor decat de la anumite suprafete. Cu toate acestea, daca interactionam in vreun fel cu lumea exterioara (plecam si venim acasa, aducem cumparaturi din magazin, etc.), suprafetele cu care intram in contact trebuie curatate si dezinfectate cel putin o data pe zi.

Unde trebuie sa folosim zilnic dezinfectat suprafete

  1. Manerele usilor;
  2. Mesele;
  3. Scaunele (scaun, spatar, cotiere);
  4. Mobila din bucatarie;
  5. Dulapurile din baie;
  6. Robinetii si para dusului;
  7. Vasul de toaleta (scaunul si butonul pentru spalare);
  8. Intrerupatoarele de lumina;
  9. Telecomenzile de orice fel;
  10. Controlerele diverselor jocuri.

Oamenii de stiinta au descoperit ca noul coronavirus este capabil sa supravietuiasca pe diverse suprafete, de exemplu, pe carton, ramane activ timp de 24 de ore, iar pe plastic sau otel inoxidabil timp de 2-3 zile. Prin urmare, curatarea si dezinfectarea sunt foarte importante si nu trebuie neglijate.

Cum ne curatam si dezinfectam locuinta

Locuintele noastre sunt diferite una de cealalta, de aceea trebuie sa determinati cu ce suprafete interactionati cel mai des. De exemplu, acestea pot fi suprafetele birourilor, mouse-ul de la calculator si tastatura.

In primul rand, este necesar sa curatati suprafata respectiva eliminand murdaria, praful si resturile. Aceasta se poate face cu o carpa inmuiata in apa cu sapun (sau cu un spray de curatare) si o carpa uscata. Dupa aceasta, trebuie aplicat un dezinfectant de suprafete adecvat. Este mai usor si mai rapid sa faceti acest lucru cu servetele sau spray-uri dezinfectante.

Prin adaugarea acestor actiuni simple activitatilor dvs. zilnice, puteti reduce riscul de infectie pentru dvs. si familia dvs. Daca nu aveti dezinfectant de suprafete, folositi sapun dezinfectant sau alte produse de curatenie pe care le aveti acasa.

Daca nu gasiti dezinfectanti de suprafete in magazinele din oras, acestia pot fi achizitionati din magazinul online igienata.ro. Atunci cand alegeti, trebuie sa acordati atentie etichetei sau instructiunilor de utilizare, deoarece acestea ar trebui sa contina informatii despre substantele care alcatuiesc produsul si eficienta acestora impotriva virusilor si microbilor.